Postări

Se afișează postări din iulie, 2017

Gata jocul

Imagine
Haide, Răducu e timpul să-ți strangi jucăriile. Dar de data asta nu te mai întorci la ele. A apus vremea lor, suntem băieți  mari acuma. E timpul să ne luăm pantalonii de băieții mari, să ne legăm singuri șireturile, că nu mai suntem la grădiniță să ni le lege alții. 
Este timpul să-ți iei viața din plin, chiar dacă nu crezi ca ești pregătit. Alții la vârsta ta erau deja departe, iar tu abia te dai jos din pat. Suntem mari acuma, nu mai putem sta după mama la orice problema. Când o sa cazi, va trebui să-ți astupi rănile și să-ți ascunzi lacrimile, pentru că, copiii mari nu plâng. Ei își ascund sentimentele pana când realizează ca nu mai se pot găsi, dar  atunci este prea târziu pentru mine, tu și eu. 
Este timpul să uiți cărarea ce o urăști atât de mult, dar o accepți fiindcă este singura pe care o știi. Nu te mai ascunde și ridică-te din genunchi, curăță sângele uscat înlocuit de cel noi. Șterge-ți lacrimile și hai. 
Este timpul să-ți strângi jucăriile. 

Rutina

Imagine
Consider ca plictiseala și rutina,  Sunt mai fatale decât electricitatea și piscina  Decât leul și mașina, sau hoțul și vecina  Pentru că te prind,  te încolțesc Te aștept, te ademenesc Mai tare decât soarele în iulie  Mai rapid decât o vijelie   Fiindcă irosesc atâtea zile   Cum ard în soba din cărți, file   Simt cum îmi pierd încet viața   Cum soarele îmi arde fața  Norii trec prin ochii mei   Împrimand imaginea spaimei   Adunând zile goale, fără gust   Ca și lipsa apei, la arbust   Mă întreb cum sa o dreg de aceasta dată   Că poate este ultima șansă acordată 

În noapte

Imagine
Ia-mă de mână și fugi  Noaptea, la răscruci  La strălucirea stelelor  și eliberarea minților 
Către malul înorat  Sub cerul înstelat  Scăpând de furtuna Ce mintea o-aduna
Pe culmi bătătorite  De apus mânjite  Pe căi umblate Colibe, nu palate 
Atunci când cerul răsare De la ultima strigare  Lângă marea ce se varsă  Departe, departe de acasă