Postări

Se afișează postări din 2017

Gata jocul

Imagine
Haide, Răducu e timpul să-ți strangi jucăriile. Dar de data asta nu te mai întorci la ele. A apus vremea lor, suntem băieți  mari acuma. E timpul să ne luăm pantalonii de băieții mari, să ne legăm singuri șireturile, că nu mai suntem la grădiniță să ni le lege alții. 
Este timpul să-ți iei viața din plin, chiar dacă nu crezi ca ești pregătit. Alții la vârsta ta erau deja departe, iar tu abia te dai jos din pat. Suntem mari acuma, nu mai putem sta după mama la orice problema. Când o sa cazi, va trebui să-ți astupi rănile și să-ți ascunzi lacrimile, pentru că, copiii mari nu plâng. Ei își ascund sentimentele pana când realizează ca nu mai se pot găsi, dar  atunci este prea târziu pentru mine, tu și eu. 
Este timpul să uiți cărarea ce o urăști atât de mult, dar o accepți fiindcă este singura pe care o știi. Nu te mai ascunde și ridică-te din genunchi, curăță sângele uscat înlocuit de cel noi. Șterge-ți lacrimile și hai. 
Este timpul să-ți strângi jucăriile. 

Rutina

Imagine
Consider ca plictiseala și rutina,  Sunt mai fatale decât electricitatea și piscina  Decât leul și mașina, sau hoțul și vecina  Pentru că te prind,  te încolțesc Te aștept, te ademenesc Mai tare decât soarele în iulie  Mai rapid decât o vijelie   Fiindcă irosesc atâtea zile   Cum ard în soba din cărți, file   Simt cum îmi pierd încet viața   Cum soarele îmi arde fața  Norii trec prin ochii mei   Împrimand imaginea spaimei   Adunând zile goale, fără gust   Ca și lipsa apei, la arbust   Mă întreb cum sa o dreg de aceasta dată   Că poate este ultima șansă acordată 

În noapte

Imagine
Ia-mă de mână și fugi  Noaptea, la răscruci  La strălucirea stelelor  și eliberarea minților 
Către malul înorat  Sub cerul înstelat  Scăpând de furtuna Ce mintea o-aduna
Pe culmi bătătorite  De apus mânjite  Pe căi umblate Colibe, nu palate 
Atunci când cerul răsare De la ultima strigare  Lângă marea ce se varsă  Departe, departe de acasă

De ce?

Imagine
De ce, odată ce faci o prostie,  Toate lucrurile bune pe care le-ai făcut vreodată  Sunt ignorate, ca și cum nu ar fi existat  Ca și cum toată viața ți-ai fi ratat 
Și toți te arată cu degetul  Împrimand regretul

Știu ca ce am făcut nu a fost drept  Ca nu mă face mai deștept  Dar nimic din ce zic nu e corect?  Toate astea mă fac defect? 
Știu că sunteți dezamăgiti La fel sunt și eu, mereu

Nu era deloc momentul  Simt ca am ratat prezentul  Că tot ce fac e inutil  Ca poate nu-s abil 
Dar merit toată ura?  Ce-mi închide mintea și gura

Captiv

Imagine
Tu vrei să fii lângă mine, Crezând că ce faci este bine Între timp, nu ai grijă de tine Luna și soarele niciodată nu o să se îmbine  La fel cum cerul, la om nu o să se închine Două vieții au devenit străine Turnul nu a început să se închine Toate astea au făcut să se dezbine Sentimentele, ascunse adânc, niște rubine Au zburat, ca gloanțele din carabine Strivite, ca și albina la afine  Nu ai făcut nimic, nici măcar pentru tine Nu ai dat vreun ban pe mine Egoismul imens,tot ce a rămas din tine

Cuvinte

Imagine
Urăsc când spun ceva  Iar cuvântul ajunge undeva Pleacă de la mine, Și nu mai ajunge la tine Sau dacă o face E pătat, impur Ca și un fluture Cu o aripă ruptă Care a văzut prea multe Dar încă încearcă să zboare Când de fapt, încet, el moare Dar încă se zbate Încă luptă, cu fapte Chiar dacă știe ce-l așteaptă Fiindcă viața e nedreaptă

Noaptea la muzeu

Imagine
Acum ceva timp s-a trezit spiritul civic în mine, cum s-a trezit și cheful de a fi câștigat un concurs de băut clor, dar legat de asta mai în colo. Într-o zi cu soare și probabil cu o dimineață minunată, nu știu nu am prins așa ceva de prin ”99, m-am decis să fiu voluntar la NoapteaMuzeelor

M-am trezit entuziasmat că voi fi util societății noastre și că va fi o experiență minunată. Parțial a fost, dar Alex fiind Alex o să transform postarea asta într-una sarcastică să nu-mi uit rădăcinile blogului ,

Dacă mă vezi că am un ecuson pe care scrie voluntar, nu înseamnă că știu când s-a construit clădirea și nu-l cunosc pe cel ce a pus tencuiala pe pereții de lângă intrare.

Nenea vede o ușă închisă, oh ce ar putea fi acolo? exponate secrete? Cutia Pandorei, creierul său? Din păcate nimic, e doar o ușă închisă, dar mânat de curiozitate trebuie să o deschidă că de nu mama lui nu-i mai dă ciocolățică după cină, că el a învățat să fie curios.

Înțeleg că locul era mare, dar cred că știi pe unde ai…

Pastel

Imagine
Stăteam singur într-o cameră de hotel Din păcate, nu mai vedeam în pastel Doar nori gri asupra minții mele De atunci s-au ascuns și stelele Mi-ai promis cerul și luna, S-a ales praful de ele Pentru tine a fost totuna Cum se izbesc valurile de mare Cum au zburat păsările călătoare Culorile nu ni s-au mai asortat Doar de cuvinte ne-am izbit La fel ca un zid proaspăt zugrăvit Într-un final totul s-a isprăvit Nici în zare, nu-ți vedeam decât apusul Într-un final, mi-ai devenit opusul

Astru

Imagine
Ochii reflectă tot ceea ce percepem Deși, câteodată ne face incapabili să pricepem Ce se întâmplă în jurul nostru La fel ca oricare astru Fiind mai greu de observat Crezând că este neimportant, de aruncat Văzut din altă perspectivă, Sunt o altă trăsătură, distinctivă Ce pot mișca o altă simțire afectivă

Cuburi colorate

Imagine
O luăm de la capăt, Cuburi colorate cu cuburi colorate Oricât de multă durere ar fi în spate O bucată roșie, una galbenă, una verde Chiar dacă una două, se mai pierde Am încercat să construim ceva rapid Nu e joacă de copii, ceva stupid E nevoie mai multă muncă Ceva încât să facă să ajungă Ceva ce să ține Încât să nu dezbine
Niște cuburi colorate
Și două suflete explorate

Pe la sate

Imagine
Nu vreau o casă mare ca în state Vreau câteva camere, pe la sate În apa mării scăldate Cu ferestre mari luminate Alături de scaune de timp măcinate Dar totodată atât de însemnate Cu atâtea picturi desenate Ca niște zâmbete rușinate Camerele anterior menționate De timp și dor pătate Pe străzi de lume uitate Sper că de tine aflate


La apus

Imagine
Să mă sting fumegând încet, Ca un muc de țigară Când o să mă dați toți afară Ca și cum aș avea un defect. Să-mi fac bagajele să fug la gară, Până se face iară vară, Și voi fugi din nou la mal. Să văd cum dorul se afundă în val, Și visele adânc în nisip.

În suflet

Imagine
Vreau să te duc pe coridoare prost luminate Cu mucegai, amintiri  și lacrimi pătate Secrete, idei și sentimente demult uitate Lângă geamuri înverzite și crăpate Unde lumina de altă dată nu mai bate Doar puțină viață înăuntru mai zbate Cu lacăt închis, un cufăr stă în spate Plin de amintiri idei și gândurile toate Să o deschidă cineva, oare mai poate? Sau este totul doar o absurditate?

Din 95

Imagine
Știi acel moment când ar trebui să dormi, pentru că este ora 2 dar tu pierzi vremea? Aseară în loc să fiu pe tărâmul viselor cu acadele, manele și belele, eu am ales să stau pe instagram. Și de ce urmăresc contul cuiva de instagram, când pot să-l urmăresc pe al meu? Narcisistic level 999. M-am uitat la secțiunea de ”tag” să-mi amintesc de pozele unde am fost etichetat de altcineva și cum probabil nici nu mai vorbim în acest moment. Văd o poză unde descrierea era ”Since 2012” ,iar asta m-a întristat puțin, fiindcă ajungi să realizezi cât de mult se pot schimba oamenii, ori așteptările mele de la ei într-un anumit timp dat. Și rămâi cu amintirea și regretul faptului că niciodată nu va fi la fel. Iar asta dacă mă gândesc acuma, este un lucru bun. Pentru că nu aș vrea să mă mai asociez cu multă lume care chiar dacă mi-au fost apropiați la un moment dat, ceva s-a întâmplat și s-a produs o ruptură, oricât de mare sau mică ar fi e acolo, ori cât de mult încercat să trecem peste ea, va …

75

75
Vin acasă, strada înghețată Poarta închisă, nicio lumină-n stradă Aleea înzăpezită, niciun picior în ogradă Pun mâna pe clanță, e rece ca gheața Mă dor ochii, totul e ca și ceața
Pășesc ușor în curte,  nu vine nimeni să mă salute Nu este cine să mă asculte Probabil cer cam multe
De când te-ai dus Soarele a tot apus Și nu a mai răsărit Îmi caut încetul sfârșit
Trebuie să fac ceva, Să pot să plec altundeva Nu are rost a mea ședere, La revedere

Recenzie Suicide Squad / Gașca Fraierilor

Imagine
Sunt destul de sigur că am întârziat puțin cu recenzia acestui film, dar nicio problemă deoarece se zice că pentru lucrurile bune trebuie să aștepți. Iar pentru filmul ăsta, cred că ar fi avut nevoie de mai mult timp la dispoziție pentru a fi mai bine finisat și prelucrat încât să nu fie dezamăgirea ce a fost.

Am câteva probleme cu filmul ăsta, de la început. De la cele 15 secunde unde se aude vag pe fundal ”The house of the rising sun”, până la proasta evoluție a personajelor ori mai degrabă este inexistentă. Fiind prezentate vag poveștile lui Deadshot și Harley Quinn.

În primul rând nu cred că Batman ar fi fost în stare să-l aresteze pe Deadshot în fața ficei sale, într-un mod atât de forțat pentru a face povestea mai dramatică, însă a făcut-o mai puțin credibilă decât ar fi fost posibilă .

În al doilea rând, nu-s eu mare fan DC sau Marvel, personal nu-mi pasă de niciuna, dar din puțina mea cercetare pe care am făcut-o, am găsit faptul că Joker nu o trata pe Harley ca și pe regina …