Știi să citești? Uite o medalie!





Să încep cu o mărturisire care va surprinde pe toată lumea și o va face să ia foc prin cuvintele pe care ele voi scrie aici în următoarele minute. Eu citesc maxim 6 cărți pe an, din care 4 sunt obligat să le citesc, pentru că sunt nevoit să o fac, pentru facultate. Iar celelate 2 care au rămas, sunt ce mai citesc când nu am chef de făcut altceva. Dar asta nu înseamnă că nu-mi place să citesc, ci doar am găsit alte lucruri ce să fac și care să-mi cultive creativitatea într-un alt mod mai accesibil și care-mi ia poate mai puțin timp.

Știu că o să primesc critici negative pentru asta, dar acesta este un risc ce mi-l asum în scopul amuzamentului oferit de acest blog.

De ce zic asta? Păi, toți citim ceva, la un moment dat. Exceptând cazul în care ești analfabet, și atunci nu știu să te felicit sau să-mi pară rău pentru tine. Atunci de ce trebuie să fie unele persoane care trebuie să-și facă timp ca să explice lumii cât de mult contează cititul pentru ei, încât să posteze o dată la 3 secunde o postare despre asta.

Faci o funcție de bază, care face toată lumea (fie, majoritatea), chiar ești un fulg de nea, unicat, special și minunat cum nu există nimeni pe lumea asta. Awww ce persoană fantastică poți să fii tu.

Uite cum ție îți place să citești, mie poate îmi place să fac poze la pietre, dar nu cred că este nevoie să distribui o câte o poză pe  oră, ca și cum dacă nu aș face asta nu m-ar mai lua lumea în serios.
 Știu unele persoane care se cred superioare pentru asta, și nu văd de ce, ce eu mă cred supereior că am terminat GTA V în circa 4 zile? Nu, pentru că nimănui nu-i pasă, nimeni nu dă doi bani pe asta, este o realizare la fel de mare ca și cum ai avea toți pokemonii. Este foarte minunat și interesant în cercul tău de prieteni, dar la finalul zilei nimănui nu-i pasă de asta.

Pentru că am scris asta, înseamnă că mie îmi pasă? Poate că da, sau ar fi mai bine ca fiecare să-și vadă de treaba sa, fără să se exteriorizeze atât de tare, în încercarea de a impresiona pe restul, doar ca să se simtă ei superior că ”știu” mai multe.

Dar ce știu eu? Nimic.










Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Țara lu pește #7: Reguli de etichetă din Tren

Tristitia (Poem 6)

Gâtind cu Alex #3 - Brioșe cu vanilie și banane