De ce e bine să-ți iei câteodată lumea-n cap



De mic mi-am dorit să călătoresc, dar nu am făcut asta. Poate pentrru că îmi era frică să merg singur, sau eram prea micuț sau alte motive. Încă mi-e frică de găini, dar câteodată fricile trebuie înfruntate. Pentru că dacă nu te schimbi, cum mai evoluezi? Cum mai te înbunătățești.

Câteodată e bine să-ți iei lumea-n cap, să vezi lumea, să schimbi aerul. Nu neapărat pentru că ar fi mai bine în altă parte, ci pentru că vrei să vezi altceva, ceva nou. Ceva ce să te mulțumească într-un final, apusul în altă parte, gustul ceaiului într-un loc pe care nu l-ai mai văzut vreodată, dar totuși speri să-l mai vezi, în cazul în care te-a mulțumit.

Poți să iei autobusul greșit, în direcția opusă, când ești sigur, și nu știi unde ai ajuns, sau să nu fii singur și să iei metro-ul greșit pentru că nu te grăbești undeva, de ce ai face asta? Nu ești acasă, nu ai nimic de făcut, du-te pe jos o oră într-un oraș necunoscut până ajungi într-un loc pe care-l cunoști. Întreabă oamenii dacă îți pot da indicații, pentrru un moment lasă căștile în buzunar și ascultă zgomotul orașului, bucuria momentului, sentimenul libertății care-ți trece prin vene.

Mergi la o terasă, și ia-ți ceva ce nu ai mai comandat niciodată, normal, există riscul să nu-ți placă, dar totodată există riscul să fie cea mai bună chestie din viața ta. Am mers cu trenul, și mi-a plăcut foarte mult. Nu mă refer la faptul că am stat 15 ore în el, ci experiența în sine, oamenii și poveștile lor.  Am preferat să merg singur, pentru că am putut să apreciez totul la adevărata sa valoare și în același timp eram liber să fac ce vreau și să fiu eu, să mă pot exprima cum îmi poftește inima, pentru că nu-mi pasă cine mă vede sau cine ce dorește.

Am observat că am schimbat de la persoana a doua la întâia fără niciun motiv, dar am nevoie de un motiv? A fost bine să fiu singur, și să văd atâtea locuri minunate, dar cel mai bine a fost când m-am întâlnit cu oamenii pe care doream să-i văd, cu care am vorbit de atâta timp și doream să le văd fețele scăldate-n soarele arzător și să văd cât de înalt sunt față de ele, ori persoanele ce le-am întlânit atunci și cu care am continuat să vorbesc pentru că-mi plăceau stările lor și personalitatea.

Câteodată, e chiar bine să-ți iei lumea-n cap.

Pentru poze accesează link-ul ăsta https://www.instagram.com/evilpieseven/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Țara lu pește #7: Reguli de etichetă din Tren

Tristitia (Poem 6)

Gâtind cu Alex #3 - Brioșe cu vanilie și banane