Experiența mea cu Pokemon Go



În această postare am să vă povestesc despre experiența mea cu jocul momentului, unul din cele mai descărcate jocuri care cică face o groază de bani, din ucis animăluțe virtuale și adunat în bilele sale, (sună greșit , nu-i așa?)  Dar pentru că copilașii care nu mai sunt copilași vor să simtă nostalgia trecutului, și pentru copilașii care se joacă pentru că este la modă în acest moment până când nu va mai fi în trend și va fi jucat numa de ăia menționați prima dată ce vor să-și aducă aminte de momentele de glorie (oricât de penibili o să pară fugind cu telefonul prin oraș pentru niște animale pe ecran)

Așa că am zis și eu să urmez trendul, chiar dacă nu am nici cea mai vagă idee despre Pokemoni sau Naruto, sau Yu Ghi Oh.

Oh, nu știi să folosești telefonul și vrei să știi cum să te joci minunăția aia, în modul fabulos cum m-am jucat și eu, păi tot ce trebuei să faci este să : (acest tutorial este pentru Android, pentru IOS, nu am putut să vă ofer informații, iar pentru Windows Phone  (HAHAHHAHAHA , nu există pe Windows Phone)

Deblochezi telefonul, apoi intri
în dosarul de aplicații 

Cauți printre aplicații, până
găsești magazinul de aplicații ,
Googe Play Store, în cazul ăsta

Îți folosești degetele și scrii ”Pokemon GO”

Dacă ai făcut ce trebuie și apeși enter, o să-ți
apară prima aplicație acolo, și apoi dai pe ea

Apoi o instalezi


Dar cum mie nu mi-a funcționat, nu pot să zic decât mă bucur, și mulțumesc celor de la Samsung că au făcut procesorul Exyinos să nu fie compatibil cu mizeria aplicația asta. Pot înțelege de ce te-ai juca, doar că personal, nu este pentru mine, nu mă atrage, nu am crescut cu așa ceva și nu fac sport de bună voie, dar apoi să fug după animale virtuale pe ecran în timp ce îmi mănâncă internetul și GPS-ul ca să am un timp total de joc de circa 30 de minute până când mi se termină bateria în mijlocul pădurii în timp ce mă fugăresc lupii, (no , prinde-l pe ăla dacă poți)

Succes la vânătoarea voastră copilași, eu o să fiu în GTA până când trece acest trend și va fi înlocuit de ceva mai stupid probabil, pentru că rata noastră de atenție este ca a unui peștilor auriu, adică foarte mică și tot timpul vrem să fim uimiți de altă prosstie și să fim uimiți de altceva.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Țara lu pește #7: Reguli de etichetă din Tren

Tristitia (Poem 6)

Gâtind cu Alex #3 - Brioșe cu vanilie și banane