Invida (poem #5)

M-am săturat să tot alerg
Să nu știu în ce direcție mă îndrept
Când în jurul meu toți ceilalți merg
Mi se pare mie sau e cam nedrept?
”Totul se întâmplă cu un motiv”
Dar este penibil, doar o scuză patetică, 
Ca și când dai bomboane unui copil hiperactiv
Sau când fata îți face operație estetică

Totul a ajuns atât de superficial
Mâncarea, viața totul artificial?
Orice ar face oricum nimic nu mai contează
Totul în jurul nostru ne bombardează
Cu tot felul de mesaje false
O adunătură de minciuni frumos culese

Nu sunt de parte stângă, nici de ce dreaptă
Stau în mijloc și încerc să mă întreb
Dacă avem nevoie de o treaptă,
pentru a urca niște scări 
Pentru a doborî  niște ziduri 
Pentru a simți amarul
Că nu mai știu care este adevărul

Comentarii

  1. Mi se pare strigătul unui disperat al unui tânăr ce vrea să afle adevărul :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Țara lu pește #7: Reguli de etichetă din Tren

Tristitia (Poem 6)

De ce iubesc oamenii câinii