Decadență (Poem #3)

Pășind pe jarul încins ,
în întregimea deșertului întins
 În mine încă un foc s-a stins
Când disperarea m-a cuprins
La fel de mult când m-a atins
În larg valurile de port se izbesc
Și eu la fel de mult mă amăgesc
Poate încă un moment mai doresc
Doar cu valurile mai vorbesc

Din păcate iar durerea m-a cuprins
În întregimea deșertului întins
Iar la fel ca un vulcan stins
Aceasta este soarta unui învins
Care încă se mai zbate, mai se mișcă
La fel ca o explozie seismică
Dar oare cu ce cost ?
Asta va fi este, și a fost
La fel ca totul, fără rost


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Țara lu pește #7: Reguli de etichetă din Tren

Tristitia (Poem 6)

De ce iubesc oamenii câinii