Totul este într-o continuă schimbare

Natura se schimbă de în fiecare sezon, și are părțile sale când este bine, și când nu, apogeul și decăderea, dar într-un final se tot schimbă, și niciodată nu va mai fi cum a fost. La fel și eu, și acest blog, adică când l-am început în august 2013, abia aveam împliniți 18 ani, iar acum, după aproape 3 ani, dacă știi matematică o să vezi că dă 21 de ani.

Numele blogului a suferit niște schimbări, de la ”Chapter Four”, ”Blogul lu Alex”,la ”Avaritia” (simbolizând ”lăcomia” mea, pentru cunoaștere și exprimare ) . Deși postările nu au evoluat, pentru că abordez aceleași teme, în mare parte, ce se întâmplă în jurul nostru și ce impact au, într-o oarecare măsură, sau nu.

Recent, am început să mă exprim mai personal prin acest blog, exprimând fricile și îngrijorările, și personalitatea mea prin natura viziunilor asupra lumii, cât și transformarea mea, cât și a blogului, de la toate postările superficiale, care mi-au adus trafic, să fiu sincer, dar nu mă mai satisfac la nivel spiritual. Până la postările mele, mai personale unde încerc să-mi exprim teoriile și filozofiile. Dar încă nu știu cu ce scop. La început am spus că acest blog nu va fi unul, unde mă voi plânge de lucrurile ce se întâmplă în viața mea, doar că nu vreau să mă plâng, ci doar să împărtășesc viziunea mea cu cineva. Că tot ziceam de trafic, da postările acestea mai personale, nu o duc atât de bine la departamentul acela, dar să fiu sincer, nu o fac pentru trafic, ci o fac pentru că doresc asta. Nu sunt o fire atât de egoistă încât să fac postări pentru trafic, căci dacă aș face asta, titlurile ar fi mai mult de tip ”click-bait”, decât cea ce sunt în momentul de față. Iar eu nu fac asta, adică nu merită să mă înjosesc făcând asta, onoarea mea totuși unde este ? Iar, ținând cont că tot ce am făcut până acum a fost din pură pasiune și că fac asta de atâta timp fără vreo recompensă materială, zice ceva.

Oricum, ne schimbă, ori în bine, ori în rău, dar tot este mai bine decât să nu faci nimic, mai bine regresez decât să sau pe loc, pentru că mi se pare timp pierdut, iar nu cred că există ceva mai rău decât să pierzi timpul.

Nu știu în ce direcție o să meargă toate astea, nu știu în ce direcție eu să merg, pe toate planurile, iar la fel și acest blog, dar ce pot să zic, este că voi mai sta pe aici, măcar pentru o perioadă .

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Țara lu pește #7: Reguli de etichetă din Tren

Tristitia (Poem 6)

De ce iubesc oamenii câinii