O să fiu în apele mele, când o să am un ocean

Încep prin a zice că nu știu care este rostul acestei postări, și la fel ca tot ce se întâmâmplă în viața mea în acest moment, nu știu de ce fac asta sau care este scopul meu și al postării.

Am altă criză existențială? Poate că da, dar consider că aș fi prea tânăr pentru asta și că se întamplă prea des. Se pare că acesta a devenit un blog personal, din acela în care oamenii își exprimă sentimentele penibile și stările lor de doi bani, pentru un gram de atenție stupidă și inutilă care nu ar rezolva nimci pe termen lung.
Mi-am și șters pagina de facebook, pentu că nu mai simt că-mi aduce satisfacția dorită și nu mă mulțumește deloc încât să o mai justific acolo.

Sunt de două zile acasă, și parcă nu mai simt că aici este locul unde vreau să fiu, și nu mai am acea pace care era de obicei. Și nu mai vin cu atâta drag și poftă, pentru că poate m-am schimbat și vreau altceva, dar nu știu ce.  Mi-a fost zis de prea multe ori, că sunt o persoană nemulțumită, veșnic nemulțumit să fiu mai exact, dar mă întreb dacă char așa este? Pentru că nu simt că așa este, nu spun că sunt ușor de mulțumit, ca și un copil de 2 ani când îi dai o jucărie și apoi te lasă în pace, ci doar spun că mi-am redus așteptările și tot nu sunt satisfăcute.

Poate că chiar cer prea mult, și că sunt o ființă egoistă. Doar că, nu toți suntem așa? Probabil că da,  dar nu cred că aș fi parte din majoritate. NU zic că aș fi mai bun ca majoritatea pentru că nu consider asta, ci doar cred că eu sunt, eu. Nu sunt o persoană mai bună, sau mai rea, ci doar eu și asta este destul încât să mă facă să nu fac parte din turmă? Probabil că nu, dar am ajuns la un moment când nu mă mai interesează asta.

Nu mă mai intersează multe lucruri, pentru că am încercat să mă axez pe lucrurile care contează și sunt importante pentru mine. Dar asta nu înseamnă că am devenit un ignorat.  Sau poate că chiar sunt un ignorat egoist care are așteptări prea mari de la lume și că este vina mea pentru tot ce se întâmplă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Țara lu pește #7: Reguli de etichetă din Tren

Tristitia (Poem 6)

Gâtind cu Alex #3 - Brioșe cu vanilie și banane