A V A R I T I A

Poate că este vorba doar despre mine, dacă nu te regăsești în postarea aceasta deloc, chiar mă bucur pentru tine și te rog lasă-mă să te felicit și să-ți strâng mâna. Dar, nu cred că există așa ceva, așa că ia loc și taci (sau comentează, mie tot una), și ascultă, adică citește cea ce am de zis.

Știi când ești mic, și le zic alor tăi că îți dorești de Crăciun *inserează ceva obiect ce își doresc toții plozii la 10 ani*, și ești entuziasmat multă vreme, până când ai tăi se sacrifică și îți iau jucăria aia? Și ție îți place mult, mult de tot, până peste vreo două zile și visezi deja la alta.  Da, toți am fost acolo. Chiar dacă mama și tăticuțul tău știau că ești doar un copil nerecunoscător și că așa o să faci, ei tot ți-au cumpărat jucăria, pentru că te iubesc și le pasă de fericire ta, chiar dacă este atât de temporară.

Și așa mi-am dat seama, că din niște oameni mici, egoiști, enervanți și nerecunoscători, ajungem oameni mari, enervanți, foarte egoiști și mai ales nerecunoscători ca…

Dacă mai țineți minte, acum ceva timp am făcut o postare(06.09.2015) despre cum am trecut de la Windows la Linux, și mai exact , cum am trecut la distribuția numită Ubuntu, iar apoi la Mint, apoi iar Ubuntu ,apoi Iar Mint, Apoi Elementary OS, acum Windows.

Dar nu am revenit la cea mai nouă versiune de Windows, adică Windows 10, pentru că sunt niște probleme cu confidențialitatea care nu sunt chiar pe placul meu, cât și unele modificări stilistice, care nu-s chiar cana mea de ceai, dar ultim parte este subiectivă.

Am realizat că în acest moment, oricât de mult mi-ar plăcea Linuxul, și diferitele sale distribuții, sunt niște probleme și aceste ar fi lipsa de aplicații de care aș avea nevoie, și a trebuit ă mă baezez pe cele din browser, care nu tot timpul mergeau bine. Libre Office este un înlocuitor capabil de Microsoft Office, doar că Impress (un fel e pseudo Power Point), nu prea se ridica la ușurința de utilizare și customizarea lui Power Point. Iar dacă nu poate să-mi satisfacă nevoi…

Pentru recenzia mai detaliată accesează acest link
Pe Scurt
El & ea Apă Apă Apă Apă Vapor El și ea (vaporul) Apă Apă Apă El fără ea (vaporul) apă apă apă El fără ea (tipa) Apă Apă Apă El & El apă apă apă El și ea (tipa), El fără Ea (barca) Fercicire

De ceva timp, maică-mea tot voia să vadă The finest Hours , și am zis aseară că hai să-l vedem.
Înainte de aia m-am uitat pe IMDb să văd  scorul și una alta, fără să mă uit la trivia sau detalii încât să fiu surprins de film într-un mod plăcut, sau nu.
”Bazat pe o poveste reală”, și asta înseamnă că ideea ar fi reală și restul ar fi înflorit ca ă fie fain și nu plictisitor, că dacă ar fi fost după o poveste reală probabil că s-ar fi certat timp de două ore și asta nu face din film mai interesant. Păi este bazat pe o tragedie din 1952 (sau ceva de genu, cum o fi)

Ai de ales două variante, pe scurt,scurt(accesează linkul) sau pe mai puțin scurt, pentru aia mai puțin scurt stai aici.


Pe mai puțin scurt

Personajele principale sunt Webber *cumva, nu Mark Webber, blegul vieții, Miriam ceva-ceva, gagica sa șmecheră, Ray Sybert ca și băiat de băiat, iubitor de bărci.
Să nu dau tare multe spoilere, sau să o fac?
Deci pe scurt acest tip, Webber , zici că ar fi fratele geamăn a lui Ray Liotta, ș…

Este"okay"* să fii trist







Okay*  : cel puțin în mintea mea, este un termen tare vag ,și care este utilizat mult prea des, și când zici ceva prea des, începe să își piardă semnificația și sensul original.
Acum ar trebui să revin la ideea care a pornit asta. Aseară eram pe facebook, si vorbeam cu o prietena despre viață și tâmpeniile mele existențialiste, până când am realizat că omul ăsta mă înțelege când pot să îi zic stările mele și nu judeca sau reacționează urât.
Nu zic că este bine și că trebuie să fie tot timpul așa, doar că o să iau chestia asta în mod general, când cineva este asa, nu ar fi frumos să stai și sa vorbești cu omul ăla,decât sa zici "ai o problemă, fii și tu mai fericit" Scuză-mă, dar nu pot să fac să-mi golesc toată mintea și să nu-mi pese de nimic din ce se întâmplă în jurul meu, încât să fiu și eu mai "fericit" . Poate dacă nu aș gândi, aș fi fericit și totul ar fi vată de zahăr, și unicorni vomitând curcubee, dar viața nu este așa, și d…

Din cauza schimbarii recente a directiei acestui blog, o directie (sa vezi de ce zic asta, mai imediat), promitatoare in ale, culturii si emanciparii spirituale, mi s-a recomandat ca ar trebui sa-mi fac cont pe wattpad. Acolo as putea sa-mi urmez calea artistica si sa fiu si apreciat pe deasupra, cica.

Dar cum eu am auzit tot felul de povesti despre acel loc, si cum mi-am sters recent tumblr-ul, pentru ca mi se parea redundant, am spus ca ar fi o pierdere de timp sa-mi fac cont pe wattpad, cand pot sa-mi scriu magariile pe acest blog, unde mai intra, 1-2 oameni, pe luna.

Dar am zis ca poate, poate, ar fi bine sa incerc, adica inca un spam in email, ce mai conteaza la cate am deja? Intru eu acolo, fac cont, oarecum, pentru ca mi se pare mai greu de descifrat, decat cubul rubik in timp ce esti legat la ochi, sub apa, cand este noapte, in oceanul pacific pe timp de iarna.


A trebuit sa-mi aleg trei povesti la inceput care sa-mi placa, doar ca mie nu-mi place nimic, deci ce fac aici? Noroc…

Cand planetele se izbesc  Iar zeii din cer doar privesc Soarta ce o naruiesc, Sufletelelor care ard  Tot ce am facut pana acum Va fi foc și scrum Tot cea ce lăsăm in urmă, Va fi uitat . Cerul nu mai are milă De existența noastră îi este silă Cand planetele se izbesc Stând aici și privesc la Existența noastră inutila , Cum visele și speranțele noastre  Au devenit doar niște glume proaste

Nu stiu incotro te mai  indrepti Tot ce se intampla are un rost? Adevarul pot sa-l mai accepti Care este locul tau  Daca tot ce fac este sa pleci, Situatia nu poti sa o mai dregi
Realitatea, ne inconjoara Din pacate adevarul ne doboara Unde mai vrei sa fugi?
Tot timpul vrei ceva diferit Ca sa scapi de cel afurisit, Dar tot timpul este la fel
Crezi ca departe va fi mai bine? Nimic nu se va schimba
Cat timp tot gandesti asa
Realitatea, ne inconjoara Din pacate adevarul ne doboara Unde mai vrei sa fugi?

Nimic nu se va schimba
Daca lipseste vointa ta,
Dar ai vrea sa fie bine

Din greseli noi nu invatam
Doar cand e prea tarziu realizam, Dar ce stiu eu?

Mi-ai dat unfollow si plang
Stau si ma intreb, aici Ca un natang, Pozele mele nu-ti plac? Ce ar trebui acum sa  fac?
Mi-ai dat unfollow, si plang Tu toate le-ai lasat, nici macar nu te complici Nu-ti mai pasa de pozele mele cu pisici Lasi totul in urma, tot ce a fost uitand?
Mi-ai dat unfollow si plang Stau si ma intreb, aici Ca un natang, Pozele mele nu-ti plac? Ce ar trebui acum sa  fac?
Eu acum ce ar trebui sa fac? Sa-ti dau like la o poza, sau sa tac? Nu am ce sa fac, alte tale selfie-uri nu-mi plac Nu-ti comentez la pozele cu caini
Mi-ai dat unfollow si plang Stau si ma intreb, aici Ca un natang, Pozele mele nu-ti plac? Ce ar trebui acum sa  fac?

Bazat pe o poveste reala, o adevarata drama, prin care a trebuit sa trec recent
1 follow = 1 rugaciune

În ultimul timp am văzut tot felul de quiz-uri de acest gen, în care să fii luat la întrebări despre cât de mult îți pasă, sau nu, de viața unor anumiți ”prieteni” din viața ta. Care, nu au ce face decât să facă astfel de chestionare și apoi să le distribuie pe facebook pentru ca să-și hrănescă propriul ego printr-un mod atât de jalnic și penibil în care toată viața lor poate fi rezumată în 10 întrebări.

Înțeleg că ești atât de megaloman, încât să fie totul atât de pozitiv și extraonrdinar, despre tine,  doar asta să-ți ocupă timpul, în loc să faci ceva productiv, cum ar fi să gândești. Dar cred că cer prea multe.
Dar hei, astfel de quiz-uri îți decid viața. și așa o să afli, cu cine te vei căsători, și ce fel de soartă vei avea, aflând câți plozi o să ai. Hei, poate așa lucrează destinul mai nou, cine știe, s-a mutat soarta pe facebook, iar eu, fiind un ignorat, hater, răutăcios, nu știu cum stă treaba în această viață.

După ce am făcut câteva quiz-uri de acest gen (teoretic, pentru…

”Comentează cu *inserează emonji*, și îți zic ce părere am despre tine”
”ce număr îmi dai, 1 amuzant(ă) 2 bff 3 frumix, și bla bla bla” etc.

Mai există oamenii care fac așa ceva? Bine, ”oameni”,creaturi ce fură aer fără să aibă un rost pe acest pâmânt, sau cum vrei să o iei, dar se pare că mai există și asta mă face să-mi doresc să beau niște clor ca să termin mai rapid cu asta.

Eu, cel mai social om de pe pâmânt, cu cei 94 de ”prieteni” pe facebook, mă declar ferit de astfel de specimene. Dar din păcate, colegul meu de cameră nu scapă de astfel de creaturi, și asta mi-a dat un subiect de postare. Așa că am realizat că nu am evoluat tare mult, dacă în nenorocitul de 2016 oamenii fac astfel de postări, și e mai trist că nu mă refer doar la fetele de 14-16 ani, ci la persoane care au 18 nenorociți și inutili de ani, sau chiar mai mult în unele cazuri.

Uite, eu nu sunt neapărat cel mai deștept om, și accept asta, dar pentru numele lui *inserează personaj religios, ca să fiu corect politic…

Încep prin a zice că nu știu care este rostul acestei postări, și la fel ca tot ce se întâmâmplă în viața mea în acest moment, nu știu de ce fac asta sau care este scopul meu și al postării.

Am altă criză existențială? Poate că da, dar consider că aș fi prea tânăr pentru asta și că se întamplă prea des. Se pare că acesta a devenit un blog personal, din acela în care oamenii își exprimă sentimentele penibile și stările lor de doi bani, pentru un gram de atenție stupidă și inutilă care nu ar rezolva nimci pe termen lung.
Mi-am și șters pagina de facebook, pentu că nu mai simt că-mi aduce satisfacția dorită și nu mă mulțumește deloc încât să o mai justific acolo.

Sunt de două zile acasă, și parcă nu mai simt că aici este locul unde vreau să fiu, și nu mai am acea pace care era de obicei. Și nu mai vin cu atâta drag și poftă, pentru că poate m-am schimbat și vreau altceva, dar nu știu ce.  Mi-a fost zis de prea multe ori, că sunt o persoană nemulțumită, veșnic nemulțumit să fiu mai exact, da…