Fericirea este o iluzie .

Poate că este vorba doar despre mine, dacă nu te regăsești în postarea aceasta deloc, chiar mă bucur pentru tine și te rog lasă-mă să te felicit și să-ți strâng mâna. Dar, nu cred că există așa ceva, așa că ia loc și taci (sau comentează, mie tot una), și ascultă, adică citește cea ce am de zis.
Știi când ești mic, și le zic alor tăi că îți dorești de Crăciun *inserează ceva obiect ce își doresc toții plozii la 10 ani*, și ești entuziasmat multă vreme, până când ai tăi se sacrifică și îți iau jucăria aia? Și ție îți place mult, mult de tot, până peste vreo două zile și visezi deja la alta. Da, toți am fost acolo. Chiar dacă mama și tăticuțul tău știau că ești doar un copil nerecunoscător și că așa o să faci, ei tot ți-au cumpărat jucăria, pentru că te iubesc și le pasă de fericire ta, chiar dacă este atât de temporară.
Și așa mi-am dat seama, că din niște oameni mici, egoiști, enervanți și nerecunoscători, ajungem oameni mari, enervanți, foarte egoiști și mai ales nerecunoscători ca…
Știi când ești mic, și le zic alor tăi că îți dorești de Crăciun *inserează ceva obiect ce își doresc toții plozii la 10 ani*, și ești entuziasmat multă vreme, până când ai tăi se sacrifică și îți iau jucăria aia? Și ție îți place mult, mult de tot, până peste vreo două zile și visezi deja la alta. Da, toți am fost acolo. Chiar dacă mama și tăticuțul tău știau că ești doar un copil nerecunoscător și că așa o să faci, ei tot ți-au cumpărat jucăria, pentru că te iubesc și le pasă de fericire ta, chiar dacă este atât de temporară.
Și așa mi-am dat seama, că din niște oameni mici, egoiști, enervanți și nerecunoscători, ajungem oameni mari, enervanți, foarte egoiști și mai ales nerecunoscători ca…