Țara lu' Pește #3 Unul lucrează, trei șomează


Azi dimineață ora 8:30, zi frumoasă pe malul răului, soarele pe cer, Arctic Monkeys în căști, ce se putea mai bine de atât? Mă duc frumos la Universitate că la ora 9 aveam curs . Când aflu de la o colegă că primul curs nu se mai ține din diferite motive,și eram la doi pași de universitate dar   nu e nicio problemă, după ce aștept să vină un coleg timp de 15 minute deoarece cum nu mai știu pe unde merg tramvaiele e mai greu acum (o să ajung imediat și de ce)

Și mergem noi cât mergem afară frumos alea alea, lângă biserică am văzut că era un șantier  peste drum unde erau liniile de tramvai. Deoarece se dorește să construiască un drum pietonal pentru că mașinile se pare că sunt prea comerciale, la fel și tramvaiele. Asta nu ar fi o problemă doar că e ”puțin” dezastru , de parcă ar fi fost turnat un film de a lui Michel Bay acolo .

Și am văzut că erau 3 oameni într-o parte care vorbeau ,erau muncitori și doi săpau ceva. Bine pot zice că era dimineață și atunci se pregăteau să muncească . Dar după masă când  ținând cont că au avut o pauză de dimineață, prânz cât și între, trebuiau să muncească

Dar cum este exemplificat și în poza de mai sus,  Dorel muncește, iar GigelMarcel și Gică nu o fac.
Poate că aveau de discutat chestii academice în timp ce pierdeau vremea și când am venit înapoi acasă am văzut un tânăr care  clănțăneau niște semințe de zor fără să aibă el vreo problemă cu lumea din jur.

Sincer eu personal nu cred că se vor apropria de termenul limită, și că peste 3 ani de zile tot așa va arăta acea parte a magnificului oraș Oradea. Dar pentru numele lui Iisus Vietnamez  poate că o dată mi-ar plăcea să facă și ei ceva, nu ceva diferit sau peste puterile lor , ci munca lor pentru că pentru asta sunt plătiți, dar ei aleg să nu facă nimic ca de obicei, nu că ar fi ceva nou în asta că doar suntem în Românica.

Dar poate că într-o zi ne vom trezi...la realitate, niciodată.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Țara lu pește #7: Reguli de etichetă din Tren

Tristitia (Poem 6)

De ce iubesc oamenii câinii