Postări

De ce?

Imagine
De ce, odată ce faci o prostie,  Toate lucrurile bune pe care le-ai făcut vreodată  Sunt ignorate, ca și cum nu ar fi existat  Ca și cum toată viața ți-ai fi ratat 
Și toți te arată cu degetul  Împrimand regretul

Știu ca ce am făcut nu a fost drept  Ca nu mă face mai deștept  Dar nimic din ce zic nu e corect?  Toate astea mă fac defect? 
Știu că sunteți dezamăgiti La fel sunt și eu, mereu

Nu era deloc momentul  Simt ca am ratat prezentul  Că tot ce fac e inutil  Ca poate nu-s abil 
Dar merit toată ura?  Ce-mi închide mintea și gura

Captiv

Imagine
Tu vrei să fii lângă mine, Crezând că ce faci este bine Între timp, nu ai grijă de tine Luna și soarele niciodată nu o să se îmbine  La fel cum cerul, la om nu o să se închine Două vieții au devenit străine Turnul nu a început să se închine Toate astea au făcut să se dezbine Sentimentele, ascunse adânc, niște rubine Au zburat, ca gloanțele din carabine Strivite, ca și albina la afine  Nu ai făcut nimic, nici măcar pentru tine Nu ai dat vreun ban pe mine Egoismul imens,tot ce a rămas din tine

Cuvinte

Imagine
Urăsc când spun ceva  Iar cuvântul ajunge undeva Pleacă de la mine, Și nu mai ajunge la tine Sau dacă o face E pătat, impur Ca și un fluture Cu o aripă ruptă Care a văzut prea multe Dar încă încearcă să zboare Când de fapt, încet, el moare Dar încă se zbate Încă luptă, cu fapte Chiar dacă știe ce-l așteaptă Fiindcă viața e nedreaptă

Noaptea la muzeu

Imagine
Acum ceva timp s-a trezit spiritul civic în mine, cum s-a trezit și cheful de a fi câștigat un concurs de băut clor, dar legat de asta mai în colo. Într-o zi cu soare și probabil cu o dimineață minunată, nu știu nu am prins așa ceva de prin ”99, m-am decis să fiu voluntar la NoapteaMuzeelor

M-am trezit entuziasmat că voi fi util societății noastre și că va fi o experiență minunată. Parțial a fost, dar Alex fiind Alex o să transform postarea asta într-una sarcastică să nu-mi uit rădăcinile blogului ,

Dacă mă vezi că am un ecuson pe care scrie voluntar, nu înseamnă că știu când s-a construit clădirea și nu-l cunosc pe cel ce a pus tencuiala pe pereții de lângă intrare.

Nenea vede o ușă închisă, oh ce ar putea fi acolo? exponate secrete? Cutia Pandorei, creierul său? Din păcate nimic, e doar o ușă închisă, dar mânat de curiozitate trebuie să o deschidă că de nu mama lui nu-i mai dă ciocolățică după cină, că el a învățat să fie curios.

Înțeleg că locul era mare, dar cred că știi pe unde ai…

Pastel

Imagine
Stăteam singur într-o cameră de hotel Din păcate, nu mai vedeam în pastel Doar nori gri asupra minții mele De atunci s-au ascuns și stelele Mi-ai promis cerul și luna, S-a ales praful de ele Pentru tine a fost totuna Cum se izbesc valurile de mare Cum au zburat păsările călătoare Culorile nu ni s-au mai asortat Doar de cuvinte ne-am izbit La fel ca un zid proaspăt zugrăvit Într-un final totul s-a isprăvit Nici în zare, nu-ți vedeam decât apusul Într-un final, mi-ai devenit opusul

Astru

Imagine
Ochii reflectă tot ceea ce percepem Deși, câteodată ne face incapabili să pricepem Ce se întâmplă în jurul nostru La fel ca oricare astru Fiind mai greu de observat Crezând că este neimportant, de aruncat Văzut din altă perspectivă, Sunt o altă trăsătură, distinctivă Ce pot mișca o altă simțire afectivă

Cuburi colorate

Imagine
O luăm de la capăt, Cuburi colorate cu cuburi colorate Oricât de multă durere ar fi în spate O bucată roșie, una galbenă, una verde Chiar dacă una două, se mai pierde Am încercat să construim ceva rapid Nu e joacă de copii, ceva stupid E nevoie mai multă muncă Ceva încât să facă să ajungă Ceva ce să ține Încât să nu dezbine
Niște cuburi colorate
Și două suflete explorate